“Sportivii” din noi

Pentru că niciunul dintre noi nu a mai făcut o tură de amploarea asta, am considerat necesar să mergem să rugăm un om de specialitate să ne evalueze și să vadă în ce stadiu suntem și ce am mai avea de îmbunătățit fiecare din noi, pentru a fi în formă în momentul plecării.

Ne-a ajutat Dr. Mihaela Beldie, medic la Institutul Național de Medicină Sportivă. Am parcurs un circuit întreg medico-sportiv, adică un set complet de investigații, de la analize de sânge până la testul de epuizare, circuit făcut de sportivi o dată la 6 luni. Ne-am simțit acolo ca personajele din Full Monty… dezbrăcați (la propriu), într-un loc total nepotrivit, frizând ridicolul, dar amuzați și relaxați, cu gândul că nu avem ce pierde. Ne-a prins bine, oricum. Am aflat că eu am 19,9% masă de țesut adipos, în timp ce un sportiv de performanță are undeva la maxim 10% (!!!), iar la testul de efort abia am ajuns, dându-mi sufletul, la 235 watts putere pe bicicleta ergonomică, în timp ce sportivii de top ajung la 800-900 watts la testul ăsta. Varză deci prin comparație, dar asta nu ne-a scăzut moralul și entuziasmul. Știm prea bine că nu suntem sportivi profesioniști și că nu la ei trebuie să ne raportăm. Dar am aflat cum stăm și câte alte lucruri mai avem de îmbunătățit. Ne-am stabilit, cu ajutorul Mihaelei, un program de nutriție și antrenament adecvat care să ne ajute să ne îmbunătățim tonusul fizic și să ne crească anduranța, dat fiind că până la urma noi avem de făcut 100 km pe zi timp de 40-45 de zile. Deci un efort aerobic (rezistență) în marea lui parte.

Trebuie să spun, spre invidia mea, că Andrei a fost scos complet din calcul pentru sesiunile de antrenament, pentru că pur și simplu, nu are lucruri majore de îmbunătățit. În termeni de corporație, am putea spune despre el că este “overqualified” pentru tura asta. Ba mai mult, am primit următorul “sfat” prietenesc: “Lăsați-l pe el să se antreneze singur, că voi îl trageți în jos!”. Dacă aș fi avut un pistol la mine, ei bine, atunci am simțit că e momentul în care ar putea fi folosit.

Așa că a rămas ca eu și Seba să începem pregătirile și să încercăm să devenim cât de buni putem, să ajungem cât mai aproape posibil de Andrei.

În urma evaluării de la INMS, intensitatea la care ar trebui să lucrez la antrenamente a reieșit a fi în jurul pulsului de 150-155. Cu cât lucrez mai mult la pragul ăsta, cu atât îmi voi îmbunătăți rezistența. Peste pragul ăsta apare extenuarea, sub pragul ăsta, te antrenezi degeaba, faci doar mișcare, nu evoluezi semnificativ. Pentru Seba, pragul de antrenament a fost stabilit la 120-130 bătăi pe minut.

Cu informațiile astea ne-am dus la sală vreo două luni de zile, de 3-4 ori pe săptămână, iar odată cu vremea caldă am început traseele de antrenament, pe biciclete. Întâi ceva prin câmpie, apoi pe la munte, încercând să vedem dacă am progresat în urma antrenamentelor la sală, ori ba. Evoluția este evidentă, după doar o lună și jumătate de program ordonat. În total, antrenamentul pe biciclete în țară însumează vreo 1.500 km.

Întreg efortul fizic a fost completat de o alimentație mai atentă și disciplinată, o cură de vitamine plus un hepatoprotector, pentru a ajuta ficatul să funcționeze mai bine în timpul efortului.

Am învățat un lucru important pe care l-am neglijat până atunci: în orice activitate fizică, contează enorm de mult alimentația potrivită și disciplinată. Îți ridică nivelul cu mult.

Echipamente

Koga WorldTraveller



Atunci când am văzut prima oară o Koga WorldTraveller m-am îndrăgostit pe loc de ea. Și am știut că e doar o chestiune de timp până când voi avea una.

Au trecut doi ani de atunci. Azi sunt mândrul posesor al unei biciclete perfecte. Producătorul mi-a promis că bicicleta Koga este simbolul bicicletei perfecte. Iar în cei peste 1.000 de kilometri făcuți până în momentul în care a fost scris acest text, nu pot decât să te asigur că promisiunea producătorului e una confirmată de bicicletă.

by Seba


Vezi detalii

Sponsori & Parteneri