Pregătire fizică și gânduri înainte de plecare

Ideea de a face atâția kilometri în interiorul aceleiași ture a stârnit multe întrebări tehnice și non-tehnice la nivel de psihic în ceea ce mă privește. Pe lângă aspectele ce țineau de mijlocul de transport, mai erau de luat în calcul detaliile pregătirii fizice: “Oare îi pot face față? Băieții sunt mai în formă decât mine? O să cedez? Dacă o să cedez, oare eu voi fi primul… sau singurul?”

Cu mici emoții legate de starea de sănătate pe care nu o mai verificasem de ceva vreme, i-am însoțit pe Laur și Seba în circuitul de medicină sportivă de la Institutul Național. După analize la sânge, EKG-uri și alte minunății, testul de efort a pus nota finală pe ce pare a fi dezvoltarea mea sportivă din ultimii ani: punct de maximă eficiență la 137 de bătăi pe minut, putere maximă de efort: 475 de watti. Nu știu de ce eram mai uimit: de performanța mea sau de reacția doctorului care, înainte de test, atunci când m-a văzut așa sfrijit, a crezut că probabil voi leșina pe bicicleta statică. Surpriza a fost cu atât mai mare pentru mine cu cât mersesem nemâncat și nervos, întârziat de diverse alte consultații, îmbrăcat necorespunzător pentru test…

Cu asta în minte și cu recomandarea unui antrenament solitar, am început mai întâi pregătirea bicicletei de parcurs, iar apoi, în paralel, a celei care urma să mă ducă în programul de “antrenament” pe care mi-l propusesem pentru vară: o adunătură de competiții mountain-bike prin diverse masive și zone geografice din România. Asta ca să văd dacă sunt demn de rezultatele testelor și pentru că o lună jumătate urma să am sub picioare doar asfalt și cu siguranță avea să-mi lipsească pământul piatră. Poate nu și noroiul :) Asta deși, ce a prescris medicul – acest antrenament “neadecvat” pentru touring – nu a fost neapărat o probă excelentă pentru examenul ciclistico-mentalo-psihologic: un amalgam de situații, stări de oboseală excesivă, nervi și dorința de a renunța, stări pe care cu siguranță le vom întâlni pe parcursul călătoriei noastre.

Dar odată finalizat calendarul competițional ad-hoc, începe febra ultimelor pregătiri: haine, echipament, scule, cutii, împachetări, tot tacâmul. Uhmmm, da… fac o pauză de gândire și privesc peretele din spatele monitorului, perete ce a fost pe post de desfășurător al activităților din vara aceasta. Fiecare număr de concurs ascunde un loc, o emoție, starea de libertate și plăcerea sportului intens. Cred că a fost “medicamentația calmantă”, ideală pentru a-mi reține stările de entuziasm excesiv și fibrilații dinaintea acestei plecări. Mă trezesc cu telefoane de la rude, apropiați sau prieteni cu care nu am mai vorbit de multă vreme și care îmi urează să am un drum bun și siguranță pe traseu. Și încet-încet, efectul “calmantelor” începe să dispară și simt furnicături în vârfurile degetelor de la mâini și picioare, camera plină cu de toate, cutiile goale ce urmează a fi umplute. Atunci încep să realizez: “Toate astea sunt pe bune! Chiar urmează să fac cea mai mare trăznaie din viața mea!”.

Trezit parcă dintr-o transă, mă lovește actualitatea unei întrebări pe care am tot auzit-o în ultima vreme: “Cum credeți că vă va schimba această călătorie?”. Oh, boy! This is a tough one… un răspuns concret nu aș putea da, deși cunosc prea bine sentimentul a 3-5-7 zile plecat de acasă în spatele ghidonului, cunosc senzația de bine, de relaxare și deconectare pe care o simți pedalând. Nu pot să-mi răspund și să îmi dau seama oare ce efect va avea această supradoză ciclistică și căror procese psihice din mintea mea le va fi fatală. Dar departe de orice schimbare majoră, această călătorie este cel mai nebunesc lucru pe care am acceptat să îl fac, cel mai frumos, inedit și probabil unic în viață. Cred că răspunsul la această întrebare supraevaluată îl voi găsi printre scoici, pe Malul Mării Negre :) A bientot!

Echipamente

Koga WorldTraveller



Atunci când am văzut prima oară o Koga WorldTraveller m-am îndrăgostit pe loc de ea. Și am știut că e doar o chestiune de timp până când voi avea una.

Au trecut doi ani de atunci. Azi sunt mândrul posesor al unei biciclete perfecte. Producătorul mi-a promis că bicicleta Koga este simbolul bicicletei perfecte. Iar în cei peste 1.000 de kilometri făcuți până în momentul în care a fost scris acest text, nu pot decât să te asigur că promisiunea producătorului e una confirmată de bicicletă.

by Seba


Vezi detalii

Sponsori & Parteneri