Mai aproape de munți

Au trecut 10 zile de când suntem pe drum și cu excepția primelor două zile pe care le-am petrecut până la Arcachon, am pedalat până acum peste 800 km. Continuăm cu relatarea evenimentelor, câte puțin, pentru fiecare zi pe care o parcurgem.

Ziua 6. Toulouse – Ayguesvives (Canal du Midi).
Am ajuns în Toulouse pe la 10 dimineața și am petrecut câteva ore bune încercând să mai rezolvăm din treburile administrative, respectiv să trimitem acasă poze, să cumpărăm un triplu ștecher și un ghid turistic și să ne mai odihnim un pic, după începutul entuziast al traseului. Adevărul este că ne resimțim și nu ne dorim deloc să forțăm nota încă din prima săptămână.
După-amiază am plecat spre Canal du Midi, un braț de apă care leagă Toulouse de Marea Mediterană și pe marginea căruia s-au amenajat piste de bicicletă. Acum pare ceva mai bine, traseul merge mai mult pe la umbra pomilor, căldura parcă nu ne mai topește, iar pantele nu există. Ne-am propus să mergem cât de mult putem. Doar că, pe măsură ce înaintăm spre sud-est, spre mare, vântul dinspre Mediterană se întețește și n-ar fi fost deloc o problemă dacă nu ne-ar fi bătut direct din față. Ieri soare de te topeai, azi vânt puternic. De la zi la zi, drumul se dovedește a fi o continuă adaptare. Și este abia începutul…

Am înnoptat în Ayguesvives, la vreo 40 km de Toulouse, într-un camping foarte ok, cu doar 6 euro de persoană. Am întins cu greu corturile din cauza vântului puternic. Tot din cauza vântului am dormit foarte prost.
Azi am fost leneși. Doar 60 km făcuți, cu o medie de vreo 16 km/h.

Ziua 7. Ayguesvives – Carcassone (tot pe Canal du Midi).
Ne-am trezit printre primii, am plecat printre ultimii. Încă nu reușim să fim foarte organizați dimineața, dar probabil că de la o zi la alta învățăm care e mersul lucrurilor și ne vom mișca mai eficient. Cel puțin asta ne dorim, să reușim să mai eliminăm din timpii morți.
O zi în care vântul a bătut în continuu, de dimineața până seara, direct din față, cu o viteză medie de 30 km/ h și rafale de peste 70 km/ h (informațiile ne-au fost furnizate de Oana, soția lui Andrei, omul din umbră, la curent cu fiecare mișcare pe care o facem).

Canal du Midi se transformă dintr-o pistă de bicicletă frumos asfaltată într-un veritabil traseu de mountain bike, cu de toate: pietriș, drum de pădure, iarbă, buturugi. Asta a produs o mică defecțiune la bicicleta mea, remediată în doi timpi și trei mișcări de Andrei. Schimbarea condițiilor de drum a dus automat la o viteză medie mai mică și prin urmare și la o distanță parcursă mai scurtă decât dacă am fi mers pe asfalt. Plus vântul din față, care ne-a pus ghiulele de picioare. Dar dincolo de calcule, Canal du Midi e un traseu extraordinar de frumos și care merită parcurs.

Am luat prânzul la Castelnaudary, iar seara am ajuns eroic, contra vântului puternic la Carcassonne, oraș medieval celebru, extraordinar de frumos și în egală măsură extraordinar de turistic și aglomerat, ceea ce, din punctul meu de vedere îi știrbește din farmec. Am înnoptat într-un camping la vreo 2 km.

Am reușit performanța de a merge 81,7 km în condiții destul de grele. Celelalte cifre ale zilei:
5 ore și 27 de minute timp efectiv de mers, viteza medie: 15 km/ h, iar cea maximă de 35.2 km/ h.

Ziua 8. Carcassonne – Marseillan (la Marea Mediterană).
O zi extrem de prielnică unui parcurs de anduranță. Vântul ne suflă din spate de data asta, cerul este acoperit, soarele nu ne arde, temperatură tocmai bună, iar drumul, un asfalt curat și în ușoară coborâre. Am mers porțiuni serioase și cu 40 km/ h. La jumătatea zilei, dat fiind că traversam una din cele mai importante zone viticole din Franța, ne-am oprit la întâmplare la Domeniul Pain de Sucre, unde am cunoscut-o pe Francoise, proprietara, care achiziționase domeniul acum vreo 12 ani. Se ocupă singură de vie și de făcutul vinurilor pentru că bărbatul ei lucrează în altă parte, iar copiii nu sunt deloc interesați de domeniu. Dânsa concepe însă soiurile de vin cu multă migală și suflet, iar dovada acestui lucru îl stau premiile câștigate de vinurile sale, la competițiile de specialitate. Am degustat un alb, un roze și două vinuri roșii (să mă ierte Seba pentru ignoranță, el vă poate spune exact despre ce soiuri este vorba, plus alte detalii) și am cumpărat la final o sticlă, că așa e frumos. Și bun :)

Am ajuns în Marseillan, la Mediterană, destul de târziu, dat fiind că am pierdut mult timp în Beziers, unde am bâjbâit drumul. Să ajungi sâmbătă seara la mare fără să știi unde să înnoptezi, nu este un lucru tocmai fericit. Cu greu am reușit să găsim un camping care să nu fie full și pentru care am plătit foarte mult. Una peste alta, a fost o zi excelentă, perfectă pentru bicicleta. În total, 138 km în aproape 7 ore de pedalat, la o medie de 20 km/ h.

Ziua 9. Marseillan – Bezouce.
Din Marseillan am mers pe un traseu de bicicletă, chiar lângă plajă, până în Sete. Am împărțit pista cu o mulțime de oameni matinali care bicicleau sau alergau dis-de-dimineață. Apoi direcția Montpellier, în care am stat foarte puțin. Ni s-a părut un oraș anost și plin de oameni dubioși. Oricum, aici în sud, s-au schimbat parcă și oamenii. Mai variați, mai grăbiți și parcă mai lipsiți de cei șapte ani de acasă.

Am pedalat întins până la Nimes și apoi spre Bezouce, unde am și campat. E duminică la francezi și nu e nimic deschis. Am găsit cu greu un loc unde să mâncăm la prânz, iar spre seară am căutat în zadar un magazin din care să ne luam de mâncare. Nimic. Masa de seară am “savurat-o” la un McDonald’s. Apoi niște fructe luate de la un magazinaș de pe marginea drumului.
Din nou, am mers bine. 122 km în 6 ore și un pic. O medie, de asemenea, foarte bună, 19,8km/ h.

Ziua 10. Bezouce – Tulette.
Urcăm spre nord, spre Avignon. Oraș impozant, cu istorie și evident, plin de turiști. Iar acolo unde e plin de turiști, nici serviciile nu sunt cele mai bune. Am dat 9 euro de persoană pe o țeapă de mic dejun, din care nu am înțeles nimic, dar asta e. Orașul de altfel foarte frumos, cetatea și catedrala din centru, impresionante. Umblând alandala pe străduțe auzim și un “Uite bă, data viitoare să mergem și noi așa în vacanță”. Le-am dat bună ziua compatrioților noștri și am mers mai departe.

Spre după amiază am ajuns într-o zonă foarte frumoasă, probabil cea mai renumită regiune viticolă din Franța, Cote du Rhone. Hectare întregi de vie, într-un peisaj superb, zeci de crame unde poți degusta vinurile zonei. Ne-am oprit și noi în Vacqueyras, la Vignerons de Caractere. Un showroom grozav și vinurile de asemenea.

Lăsăm în urmă Vaison-la-Romaine, de unde se dă startul în Tour de France și undeva în zare, Mount Ventoux, prima formațiune muntoasă cu care ne întâlnim, de asemenea cunoscut pentru etapele din Tour care îl urcă.

Cu gândul spre Nyons, unde ne doream să înnoptăm, ajungem cum necum, datorită GPS-ului, la 20 km mai în vest. Am stat peste noapte în Tulette, de unde a doua zi urma să recuperăm cei 20 km rătăciți.
Altfel, a treia zi consecutivă în care am parcurs peste 100 km. Mai precis 109 km, la o medie de 18,6 km/ h. Timp total, puțin sub 6 ore.

În două zile probabil că vom ajunge în plin munte, de unde pornim urcarea spre Col de la Bonnette, iar dacă totul merge bine, weekendul îl prindem în Italia.
Urmează câteva zile importante, o bucată de traseu spre care privim cu emoție, o adevărată piatră de încercare nu numai din punct de vedere fizic, dar mai ales moral.

Ne auzim după. Pe curând!

PS: La ora publicării acestui articol, am traversat Alpii prin Route de la Bonette, 2.802 m, “la plus haute d’Europe”. Revenim cu detalii.

Echipamente

Koga WorldTraveller



Atunci când am văzut prima oară o Koga WorldTraveller m-am îndrăgostit pe loc de ea. Și am știut că e doar o chestiune de timp până când voi avea una.

Au trecut doi ani de atunci. Azi sunt mândrul posesor al unei biciclete perfecte. Producătorul mi-a promis că bicicleta Koga este simbolul bicicletei perfecte. Iar în cei peste 1.000 de kilometri făcuți până în momentul în care a fost scris acest text, nu pot decât să te asigur că promisiunea producătorului e una confirmată de bicicletă.

by Seba


Vezi detalii

Sponsori & Parteneri