Impresii la cald și foarte cald

Abia acum, după câteva zile de mers, reușim să punem în scris primele primele gânduri de pe drum. Probabil că nu vom scrie mai des de 1-2 ori pe săptămână. Trecem prin zone cu semnal slab și încercăm să facem update în preajma orașelor mari, unde avem șansa de a ne întâlni și cu rețele Wi-Fi. Poate pe Facebook vom reuși mai des, dar nu promitem.

E cald. E al dracului de cald. Și știam asta, ne așteptam. Dar nu ne imaginam că va fi chiar așa! Termometrul nu scade sub 40 de grade. Acum la ora 19, sunt 34! Dacă mai adăugăm și căldura asfaltului și toate dealurile pe care le urcăm cu câte 20 kg pe bicicletă, devine pe alocuri chinuitor. Dar, vorba reclamei, “coafura rezistă” :)
Îmi revine sarcina de a ține un scurt jurnal al fiecărei zile, deci să o luăm pe rând:

Ziua 1. Paris.
Aglomerație, căldură, chinezi, englezi, americani și marocani. Ne-am desfăcut bicicletele în autogara Port Maillot, unde ne-a lăsat autocarul de la Beauvais, după care am făcut o scurtă tură prin oraș. Am poposit prima noapte la Claudiu și Elena, doi prieteni care locuiesc undeva în zona 4 a Parisului, într-un cartier frumos și liniștit. Am povestit, am băut un pahar de vin și am abuzat de toate prizele casei pentru a ne încărca dispozitivele din dotare.

Ziua 2. Paris – Bordeaux -Arcachon.
Apropierea către punctul de plecare a însemnat să luăm un tren către Bordeaux și altul către Arcachon.
TGV-ul întârzie 3 ore, lucru extrem de rar. Am aflat ulterior că în zona Bordeaux, codul portocaliu de vreme rea nu a trecut fără urmări. O furtună puternică a făcut ravagii și a lăsat sute de mii de case fără electricitate. Transporturile au fost de asemenea afectate.

În TGV-ul de Bordeaux am întâlnit o tipă care se îndrepta spre Toulouse și care voia să parcurgă “Le canal du Midi”, un traseu special pentru biciclete, de vreo 240 km în total, între Toulouse și Marseille și care cică ne promite niște peisaje fabuloase. Nu degeaba zona asta este înregistrată în patrimoniul UNESCO. Ne-am hotărât pe loc că și noi vrem să parcurgem bucata asta. Sună a plan.

În Arcachon, destinația noastră de plecare spre casă, am stat pentru o noapte într-un camping gigantic cum nu îmi imaginam că există. Zeci de rulote, sute de corturi și mii de oameni își petreceau vacanța în acest parc bine organizat și împărțit astfel încât fiecare loc de pus cortul îți oferea bucata ta de spațiu și senzația (că până la urmă e doar o senzație), de intimitate. În rest, o grămadă de facilități, de la nevoile curente, dușuri, locuri pentru spălat haine, locuri pentru spălat vase, cabine de duș și toalete curate până la zone de grătar, restaurant, aqua parc, piscină, adventure parc, programe educative pentru copii și altele. Noi am plătit în jur de 14 euro de persoană pentru o noapte în Arcachon Camping Club. Pun pariu că în România niciodată nu vom vedea așa ceva.

Ziua 3. Arcachon – Captieux.
După sesiunea foto de dimineață, de pe țărmul Atlanticului ne-am început practic călătoria. Prima zi de mers cu bicicleta. Am abordat un drum ceva mai ocolit, cu piste de biciclete. Ne-am propus să mergem cât mai des pe rute cicliste, acolo unde putem, când putem. Și am văzut o mulțime de oameni, aș zice de peste 60 de ani care pedalau într-o veselie, cu bagaje grele după ei, zâmbitori și relaxați de parcă ar fi depus zero efort. Asta ne-a motivat. Dacă ei pot, noi de ce nu am putea? Răspunsul nu e evident :)

Am făcut cunoștință cu Franța rurală, care, cel puțin prin zonele prin care am trecut, este fabuloasă. Case simple, frumoase, elegante, aerisite, curți imense, spații largi. Minunat. Și oameni puțini. Poate munceau?
Spre seară, am oprit în Captieux, să vedem unde am putea găsi un camping în apropiere. Tot întrebând, un domn de la magazin îi explica lui Seba că în spatele Poștei se află un adăpost pentru pelerini. Nu am stat înăuntru pentru că nu aveam voie (trebuie să deții un fel de “pașaport” de pelerin), dar am găsit un spațiu larg, o curticică unde am campat.
Ziceam într-unul din primele posturi că dincolo de provocarea de natură fizică pe care o presupune această călătorie, ne dorim să vedem locuri frumoase și să întâlnim oameni interesanți. N-a durat prea mult. Aici, la adăpostul pelerinilor, am întâlnit-o pe Roseline care mersese pe jos de la Paris și se îndrepta către sud, spre Spania. Oamenii spun că nu înțeleg cum poți să te sui pe bicicletă și să mergi atâta amar de drum… Dar pe jos? Cu piciorul? Sute de kilometri, prin căldură, pe șosea, cu rucsac în spate, prin câmpie, asta mi-e aproape imposibil să înțeleg. Să fie religia un factor atât de motivant? Aș fi vrut să stăm mai mult la discuții, dar a doua zi avea de parcurs 33 km, așa că s-a dus frumos în adăpostul ei să se odihnească. Și pe la 10, ne-am ascuns și noi în corturi.
Pentru amatorii de cifre, rezumatul zilei, așa cum a fost el înregistrat de ciclocomputerul meu:
122,4 km parcurși în 6 ore și 9 minute, viteza medie de 19,9 km/h, viteza maxim atinsă, 41,4 km/h.

Ziua 4. Captieux – Lectoure.
Ne-am trezit devreme să parcurgem cât putem de mult în prima parte a zilei. Am pedalat puternic vreo 45 de km până la Gabarret, unde am întâlnit și o cursă ciclistă. A fost amuzant, când după un colț de stradă, oamenii care asistau la cursa și așteptau să apară bicicliștii ăia adevărați, au văzut trei băieți, burdușiți de bagaje, trecând fuduli prin fața lor, în pas de melc.

După amiază ne-am întâlnit cu dealurile. Urci-cobori, urci, cobori de zeci de ori. Cu această ocazie au apărut și primele înjurături. Și am tot urcat și am tot coborât până seara, la intrarea unui orășel simpatic, Lectoure. Aici, nu știu cum ne-a apărut în cale acest moșuleț amabil și vorbăreț pe nume Albert, care s-a oferit să ne găzduiască peste noapte și să ne gătească. Nu a vrut bani. Consideră că a face bine, aduce bine și că banii nu sunt prea importanți în viață. Ne-a povestit mult, am priceput puțin, dar i-am înțeles filozofia de viață. Albert e un personaj cu o poveste interesantă. Poate vom detalia cândva. La plecare, a ținut să ne ofere o sticlă de vin din ce avea el în casă și adresa lui de corespondență unde să-i trimitem vederi de pe traseu. Poate vom face asta. Mi-aș dori.
Am parcurs 104,2 km în 5 ore și 58 minute de mers efectiv. Viteza medie: 17,4 km/h și viteza maximă atinsă: 51,3 km/h.

Ziua 5. Lectoure – Aproape Toulouse.
Ne-am trezit devreme, la 5.30 ca să mergem pe răcoare cât mai mult. Am vizitat Lectoure dis-de-dimineață, am făcut niște poze, am văzut în zare munții. Am mers cătinel până în Mauvezin, iar mai apoi cu gândul spre Toulouse. Am făcut pauze mai multe, am încercat să fentăm cât mai mult căldura, dar până la urmă n-am reușit. E pur și simplu imposibil. Probabil că vom revizui planurile noastre pentru zilele următoare. Mai multe pauze, distanțe mai scurte, hidratare mai bună. Ne-am cazat la marginea Toulouse-ului, într-un hotelaș micuț.
Aveam un prieten mai demult, pe vremea când băteam munții, care avea o vorbă de-a dreptul stupidă în simplitatea ei. Ținea oricui să amintească faptul că “e frumos la munte, dar e greu!”. Cam așa și cu bicicleta :)
De dragul statisticii, cifrele zilei:
100 km parcurși în 6 ore și 16 minute, viteza medie, 15,9 km/h, iar cea maximă de 48,9 km/h.

Urmează bucata Toulouse-Marseille și apoi apropierea de Alpi. Vom evalua la momentul potrivit care este cea mai bună cale de a traversa spre Italia.

Până atunci, ne mai auzim.
Au revoir!

Echipamente

Koga WorldTraveller



Atunci când am văzut prima oară o Koga WorldTraveller m-am îndrăgostit pe loc de ea. Și am știut că e doar o chestiune de timp până când voi avea una.

Au trecut doi ani de atunci. Azi sunt mândrul posesor al unei biciclete perfecte. Producătorul mi-a promis că bicicleta Koga este simbolul bicicletei perfecte. Iar în cei peste 1.000 de kilometri făcuți până în momentul în care a fost scris acest text, nu pot decât să te asigur că promisiunea producătorului e una confirmată de bicicletă.

by Seba


Vezi detalii

Sponsori & Parteneri