7-8 motive să pleci în vacanță pe bicicletă

Când aveam vreo 7-8 ani, taică-meu a plecat într-o excursie în Rusia. Nu știu prea bine de ce a plecat singur. Cred că maică-mea nu s-a dus pentru că trebuia să stea cineva cu puradeii acasă. Singurele amintiri despre vizita lui taică-meu în Sankt Petersburg sau Moscova sunt ascunse într-un set de diapozitive ținute cu grijă într-o cutie de cizme. Sau poate pur și simplu eram prea mic și nu-mi mai amintesc ce mi-a povestit.

Nu mai știu toate prostioarele pe care ni le-a adus din Rusia sau ni le-a cumpărat de la restaurantul trenului internațional cu care a călătorit. Țin minte însă că eu am primit o bicicletă din-aia mică, pentru copii, cu 4 roți: două cu balon gros și două stânga-dreapta, din-alea ajutătoare. La mine în Ardeal, erau pe vremea aia mulți sași și maghiari, așa că nu era mare brânză să ai o bicicletă pe vremea lui nea’ Nicu. Dacă nu aveai tu, avea Gunther de la 2, sau Killian de la 3, sau Csabi de la scara C, sau Izabella de la Complexul Vechi. Așa că atunci când am primit bicicleta din Rusia, pentru că nu prea știam să mă dau, de rușine, am aruncat-o în pivniță și acolo am părăsit-o. Nici nu știu ce s-a ales de ea. Cel mai probabil a ajuns la vreun văr sau verișoară de la țară.

7-8 ani mai târziu, am acceptat provocarea lui văru-miu Alin, și călare pe o semicursieră nemțească cu roți de 28 adusă din Germania, mi-am dat drumul de pe dealul Universității din Brașov până jos, spre vechea moară de pe Mihai Viteazu. Așa am învățat să mă dau eu cu bicicleta.

Acum 7-8 ani, mi-am cumpărat prima bicicletă. Un Rockrider entry-level cu V-brake. La vremea aia, colegii care mă vedeau venind în fiecare zi la birou pe bicicletă, mă lăudau în față, dar mă bârfeau pe la spate. “E nebun!”, “Cum să mergi pe bicicletă pe vremea asta?”, “Un zăpăcit… tipic pentru unul care a lucrat în publicitate.”

Acum îmi plimb câinele cu bicicleta, merg la terasă sau în club cu bicicleta, la întâlnire cu prietenii cu bicicleta. Câtă vreme aveam serviciu mergeam în fiecare zi la birou cu bicicleta. La întâlniri de afaceri cu bicicleta, am mers la interviuri pe bicicletă, la cumpărături, la munte, la mare, la degustări de vinuri. Merg cu bicicleta oriunde. De nenumărate ori am fost și la întâlnire cu vreo gagică pe bicicletă.

Pe 27 iulie o să plec într-o călătorie de 4.000 km cu bicicleta. De la Atlantic la Marea Neagră. Lumea îmi zâmbește apreciativ când îi răspund la plictisitoarea întrebare: “Ce mai faci, măi, Seba?”. Dar le subînțeleg privirea mormăind printre clipiri repetate: “Ești dus, omule!”, “La 34 de ani ai luat-o razna!”, “Ești puțin plecat, băiatule!”, “De ce faci asta, moșule?”

Ei bine, uite 7-8 motive să pleci într-o excursie pe bicicletă:
1. Sentimentul că ai făcut ceva ce nu face oricine
Probabil că sunt un arogant excentric și gândesc egocentric. Mulți cred asta despre mine. Puțin îmi pasă. Însă, credeți-mă, e ceva mândrie pe care o simți după ce ai pedalat câteva mii de kilometri pe o bicicletă încărcată cu bagaje grele… iar asta chiar nu e ceva la ordinea zilei.

2. Aventura: nu știi niciodată unde și cum o să ți se termine ziua
Poate te oprești la cort, pe malul unui pârâu. Poate ești invitat în casa unui străin care nu vorbește niciuna din limbile de circulație internațională. Poate îți permiți o aroganță și te cazezi într-un boutique hotel dintr-o stațiune montană, în Elveția. Cine știe? Asta e aventura!

3. Freeeeedooooooom!!!
“Când pleacă avionul spre Paris?”, “Cu ce ajungem în centrul Amsterdamului?”, “La ce oră e shuttle bus-ul către aeroport?”, “Până la ce oră circulă metroul în Londra?”. Pe biclă uiți de toate întrebările astea. Pentru că poți merge unde vrei tu, când vrei tu.

4. Ai timp să îți asculți gândurile
Între pereți și ferestre care nu se deschid, între o convorbire telefonică sâcâitoare cu cineva cu care nu îți doreai neapărat să vorbești și alarma care te anunță că trebuie să mai scrii un reply la un email, între Facebook și prieteni reali, între dimineața începută întotdeauna în grabă și noaptea venită mult prea devreme, nu ai timp suficient să te gândești la tine. Pe drum, însă, timpul trece altfel. Mai gros, mai lat, mai continuu. Se măsoară în pedale, nu în minute sau ore. Are altă consistență și îți creează senzația că îți aparține tot. Preiei vibrația cauciucurilor pe asfalt, lași vântul să îți acopere urechile și îți asculți gândurile. Ai tot timpul din lume!

5. Interacțiune cu oamenii
Atunci când călătoresc pe bicicletă, iubesc interacțiunea cu oamenii. Te oprești să îi întrebi încotro s-o iei, unde e un restaurant bun în oraș, care e cel mai apropiat loc de camping, ce loc interesant ar merita vizitat în împrejurimi… În schimb primești zâmbete, ți se face cu mâna și ți se urează “Drum bun!” într-o limbă pe care nu e neapărat nevoie s-o cunoști.

6. Plăcerea de a gusta orice, fără să numeri…
Îmi plac cocktail-urile și cafeaua. Sunt un gurmand și ador mâncarea pregătită din pasiune, însoțită de un pahar de vin potrivit sau de o bere bună. Așa că atunci când călătoresc pe bicicletă, mă ghidez după următoarea filozofie: pune în farfurie, chelner, și toarnă și un pahar, adu și o înghețată și taie și o prăjitură din-aia bună. O masă copioasă azi, va fi consumată mâine, pe bicicletă.

7. Când călătorești încet, ești atent la detalii
Nici din avion, nici din mașină sau din tren, nici într-un circuit turistic nu apuci să observi minunățiile pe care le străbați metru cu metru, pedală cu pedală. Pe biclă ajungi să dezvolți o relație destul de intimă cu viața din locurile prin care călătorești: un arici la margine de drum, un sat vechi cu casele-n stradă, un moș mestecând o pipă pe-o terasă într-un port, o plajă pustie într-o râpă de deal, mirosul unor vreascuri aprinse la liziera unei păduri…

Asta îmi aduce aminte de un banc. Cu scuzele de rigoare, fără political correctness.
Cică era Bulă cu taică-su în tren. Bulă, puțin oligofren, stătea cu nasu’ lipit de geam. Iar din gură îi curgea o băluță. Taică-su, comod pe canapeaua compartimentului, citea ziarul. La un moment dat, Bulă urlă ca un descreierat: “Tatăăăăă, tatăăăăă, ce-i aiaaaaa?”. Taică-su, om blând, ridică plictisit privirea din ziar, își ia ochelarii de la ochi și-i răspunde: “O vacă, Bulișor!”. Bulă, surprins de răspunsul puțin întârziat exclamă: “Undeeeeee!??”

Echipamente

Koga WorldTraveller



Atunci când am văzut prima oară o Koga WorldTraveller m-am îndrăgostit pe loc de ea. Și am știut că e doar o chestiune de timp până când voi avea una.

Au trecut doi ani de atunci. Azi sunt mândrul posesor al unei biciclete perfecte. Producătorul mi-a promis că bicicleta Koga este simbolul bicicletei perfecte. Iar în cei peste 1.000 de kilometri făcuți până în momentul în care a fost scris acest text, nu pot decât să te asigur că promisiunea producătorului e una confirmată de bicicletă.

by Seba


Vezi detalii

Sponsori & Parteneri